Prin instalaţie de utilizare a gazelor petroliere lichefiate se înţelege ansamblul constituit, după caz, din rezervoare, regulatoare de presiune, vaporizatoare, armături, conducte, aparate de utilizare şi accesorii montate la un consumator, etc.
Din punct de vedere al destinaţiei consumului, instalaţiile de GPL pot fi :
- instalaţii de uz casnic, amplasate în gospodării individuale sau grupări de gospodării, destinate pentru: încălzirea apartamentelor, (şi a anexelor sau/şi serelor, după caz) cu ajutorul centralelor termice pe GPL sau a aerotermelor, prepararea apei calde menajere cu ajutorul boilerelor sau a centralelor de tip ‘’instant’’, prepararea hranei cu ajutorul maşinilor de gătit, plite, etc.
- instalaţii de uz public, de capacităti relativ mici (100…500kW), amplasate în unităţi comerciale şi de servire, unităţi medicale (becuri Bunsen, aparate dentare etc.). anexe administrative, cu destinaţie similară cu instalaţii de tip ‘’uz casnic’’prevăzute eventual cu mici instalaţii de producţie (brutării, patiserii, prelucrarea laptelui, etc.)
- instalaţii industriale de capacităţi mari (peste 500kW) destinate pentru utilizarea gazelor petroliere lichefiate în diferite aparate complexe de producţie.
În ţara noastră, aceste instalaţii sunt tot mai răspândite, în zonele unde gazele naturale nu sunt disponibile.

Instalaţii casnice de GPL

Instalaţiile casnice de GPL sunt în general de putere mică (30….100 kW), prevăzute cu una (două) centrale de tip instant pentru apă caldă menajeră şi/sau încălzire centrală şi una (două) maşini de gătit. Aceste instalaţii sunt realizate fără vaporizatoare; mărimea şi numărul de rezervoare se alege în funcţie de puterea totală instalată şi cantitatea de GPL consumată în acelaşi timp.
Instalaţia cea mai simplă posibilă trebuie sa cuprindă:

- rezervor de GPL echipat,
- conducte de alimentare,
- regulatore de presiune,
- robineţi,
- flanşă electroizolantă,
- legături flexibile, etc.

Instalaţii de uz public

Instalaţiile de uz public sunt de puteri medii, prevăzute cu diferite aparate consumatoare de GPL (utilaje termice idustriale simple, cazane de abur sau apă caldă, aeroterme, centrale de tip instant pentru apă caldă menajeră şi/sau încălzire centrală, diferite sisteme de arzătoare pentru industria alimentară, maşini de gătit, etc.). Aceste instalaţii sunt realizate în general cu baterii de 2...4 rezervoare mici supraterane; capacitatea totală a rezervoarelor se alege în funcţie de puterea totală instalată. Aceste instalaţii pot fi proiectate cu sau fără vaporizatoare în funcţie de suprafaţa totală a rezervoarelor şi puterea totală a aparatelor consumatoare.

Instalaţiile industriale de GPL

Instalaţiile industriale de GPL sunt de putere mare (peste 500 kW), prevăzute cu diferite aparate consumatoare de GPL (utilaje termice industriale complexe, cazane de abur sau apă caldă, aeroterme, uscătoare de cereale, centrale de tip instant pentru apă caldă menajeră şi/sau încălzire centrală, diferite sisteme de arzătoare pentru industria alimentară, maşini de gătit, etc.). Aceste instalaţii sunt realizate fie cu baterii de rezervoare de câte 5000 litri sau cu rezervoare de capacitate mare (25000, 50000, 100000 litri); capacitatea totală a rezervoarelor se alege în funcţie de puterea totală instalată.








De multe ori cumpărarea unui autovehicul este mult înfluenţată de preţul momentan al combustibilului cu care funcţionează motorul acestuia. Motivele care duc la alegerea unui combustibil sunt în principal de natură economică, chiar dacă se ţine cont şi de alţi parametri care pot influenţa alegerea autovehiculului. O analiză economică este însă foarte dificil de făcut cu exactitate, mai ales datorită numărului mare de parametri care concură la stabilirea preţului de funcţionare a unui autovehicul.
În literatura de specialitate, în general se adoptă o analiză simplificată, în aşa fel încât oricine doreşte să cumpere un autovehicul să fie capabil să efectueze evaluări, fără să trebuiască să apeleze la ajutorul experţilor.
Formula utilizată este:



unde:
C = Cost/km
P = preţ total al autovehiculului (inclusiv costurile cu instalaţia de gaz)
K = km parcurşi /an
T = taxa de circulaţie/an
Ce = coeficient de echivalenţă calculat ca raport între puterea calorifică inferioară/litru de combustibil [Hi/l] comparat şi [Hi/l] benzină
L = costul carburantului/litru
Cb = consumul maşinii pe benzină [km/l)]
A = ani de utilizare

Coeficienţii de echivalenţă

Formula de mai sus se compune din trei costuri raportate la km parcurşi:

- de achiziţie a maşinii;
- taxa pe maşină şi
- preţul carburantului

Pentru simplificarea calculelor, în formulă nu se iau în considerare costuri comune cum ar fi :

- costul asigurării ;
- de intreţinere;
- de reparaţie, etc deoarece acestea sunt aprope egale în toate cazurile cu cel ai motorului cu ardere prin scânteie (pentru m.a.c. sunt superioare); calculele se referă la motoare alimentate cu benzină şi autogaz.

Folosind formula de mai sus rezultă, în general, că autogazul este cel mai economic carburant.
Transformarea unei maşini ce se alimentează cu benzină într-una alimentată cu autogaz nu comportă modificări la motor, ci doar instalarea aparaturii specifice.
G.P.L.-ul lichid vehiculat din recipient parcurge tubulatura de înaltă presiune şi ajunge la reductorul-vaporizator. Debitul este reglat de o electrovalvă ce rămâne închisă când motorul este oprit sau funcţioneaza cu benzină. În reductorul-vaporizator autogazul trece din stare lichidă în stare gazoasă. Energia necesară pentru vaporizare este furnizată de apa caldă derivată din instalaţia de răcire a motorului. G.P.L.-ul vapori la o presiune redusă este aspirat din reductorul-vaporizator prin intermediul tubulaturii de legătură.
Rezervoarele de autogaz sunt din oţeluri de calitate şi cuprind în mod normal 3 părţi (două funduri şi un înveliş) unite între ele prin sudură; sunt prevăzute cu o etichetă cu numele constructorului, data construcţiei şi a omologării, capacitatea efectivă şi capacitatea de sarcină, precum şi un număr matricol. Rezervoarele sunt supuse unei probe hidraulice interne la o presiune de 45 bar.
Normele în vigore prevăd că rezervorul să fie umplut la maxim 80% din capacitatea sa totală. Limita de 80% permite menţinerea rezervorului în condiţii de siguranţă chiar şi în cazul creşterii temperaturii. În caz de anomalii de încărcare (peste 80%) pot fi create condiţii de pericol.
Electrovalva autogaz este un dispozitiv electromagnetic care împiedică trecerea G.P.L.-ului când motorul este oprit sau când se alimentează cu benzină.








Studiile elaborate la nivelul Uniunii Europene, pentru perioada anilor 1990-2000, privind efectele nocive ale poluării asupra mediului înconjurător, scot în evidenţă faptul că efectul poluant major este datorat bioxidului de carbon (CO2), bioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOx), amestecurile organice volatile (VOC) şi oxidul de carbon (CO), produşi de industrie, producţia de energie şi mijloacele de transport cu motoare cu ardere internă. O bună parte din noxele existente în atmosferă se datorează proceselor de ardere a combustibililor clasici; aceste procese au ca rezultat o emisie continuă în atmosfera de substanţe gazoase, ca: anhidride carbonice şi sulfuroase, oxizi de azot şi carbon şi particule materiale. Poluarea are consecinţe nefaste asupra întregului mediu înconjurător (aer, sol, apă şi subsol). Ploile acide rezultate provoacă efecte devastatoare asupra mediului înconjurător.
Emisiile poluante din gazele de eşapament ale mijloacelor de transport auto au o pondere deosebită în volumul total al poluanţilor din atmosferă. Cuantumul gazelor de eşapament, ale motoarelor cu ardere internă care utilizează carburanţi tradiţionali, în mediul ambiant (în participări volumice) sunt apreciate astfel:
CO2…..17.0%, CO…… 70.0% , VOC (amestecurile organice volatile) ……48.8%, NOx …..53.4%, Pb…..60.0%, Particule materiale: solide……52.3%, SO2…..5.0%,.
Efectele nocive asupra organismului uman sunt cu atât mai accentuate cu cât creşte durata expunerilor la mediul poluat şi cu cât persoanele sunt mai în vârstă şi au afecţiuni profesionale.
Poluanţii şi efectele asupra stării de sănătate se prezintă astfel:
Hidrocarburile irită ochii, provoacă tuse, migrene, astm şi sunt cancerigene.
Bioxidul de sulf afectează căile respiratorii, (laringe, bronhii, etc.); în amestec cu anumiţi poluanţi declanşează la astmatici spasmul bronşic, creşte frecvenţa şi intensitatea bolilor respiratorii la adulţi şi afectează funcţiile respiratorii la copii.
Bioxidul de azot atacă celulele sistemului imunitar, favorizează agresiunea bacteriană şi virală, provoacă senzaţii de vomă, afectează funcţiile respiratorii şi creşte sensibilitatea la infecţiile microbiene.
Oxidul de carbon se fixează în hemoglobina din sânge, produce dureri de cap, astenie, vomă şi în cantităţi mai mari poate avea efecte mortale.
Plumbul este toxic şi în doze mari la copii provoacă perturbări in dezvoltarea cerebrală.
Compuşii organici volatili au efecte poluante foarte diverse, iritaţii, diminuarea capacitaţii respiratorii, etc.
Particulele solide provoacă iritarea bronhiilor, în special la copii la care sistemul imunitar este fragil sau nematurizat; favorizează alţi poluanţi care pot penetra în căile respiratorii. Particulele care provin din hidrocarburi aromatice policiclice, sunt nocive şi cancerigene.
Difuzarea în atmosfera a unor gaze blochează radiaţiile infraroşii degajate de suprafaţa pământului şi duc la apariţia ’’efectului de seră’’, care favorizează creşterea globală a temperaturii mediului ambiant peste cele favorabile condiţiilor normale de viaţă.
Efectele încălzirii globale pot fi dezastruase; schimbări climatice, creşterea nivelului mărilor însoţite de inundaţii, etc.
Bioxidul de carbon este cel mai mare deşeu produs de omenire şi se consideră că el produce aprope jumătate din efectul de încălzire globală a atmosferei. Volumul gazelor degajate în atmosferă, a ajuns la un nivel critic.
Având în vedere acest fapt, care poate produce dezastru pe pământ, Comunitatea Europeana a adoptat, în anul 1990, un program de reducere drastică a emisiilor de (CO2),. Programul adoptat prevede imbunătăţirea randamentelor şi tehnologiilor purtătorilor de energie şi promovarea unor surse energetice noi cum ar fi GPL pentru carburatia motoarelor autovehiculelor de transport, care duce la diminuarea gradului de poluare a mediului ambiant. Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999, impune valori limită pentru anhidrida sulfuroasă, bioxidul de azot şi oxidul de azot şi particule solide conţinute de aer din mediul ambiant. Această directivă a devenit obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene din iulie 2001.
Utilizarea G.P.L.-ului ca şi combustibil oferă posibilitatea reducerii poluării printr-un consum mai mic de combustibil, datorită unui randament mărit şi impact mai mic asupra ecosistemului. Se evidenţiază absenţa plumbului, aditivilor şi a particulelor materiale (funingine) şi prezenţa foarte scăzută a anhidridelor sulfuroase (SO2) (cca. de 500 ori mai puţin decât la motorină), de oxid de azot (NO) (de 4...5 ori mai puţin decât la motorină şi cu 15...20% mai puţin decât la benzina premium), cu 20% mai puţin CO şi cu 10...15% mai puţin CO2 în raport cu benzina premium.
Toate aceste avantaje indreptăţesc denumirea pentru GPL de ’’combustibil verde’’.








Emisiile poluante produse de motoarele autovehiculelor pot fi împărţite în două clase:
- substante primare,
- substante secundare
Substanţele primare sunt emisii direct de motor şi cuprind materiale nocive în stare gazoasă: oxidul de carbon (CO), hidrocarburile (HC), oxizii de azot ( NOx), sau sunt sub forma de particule solide ( de plumb la m.a.s şi organice care alcătuiesc fumul la m.a.c) sau particule lichide. Motorul diesel produce, în plus, oxizi de sulf (SO2, SO3), când motorina conţine sulf şi substanţe rău mirositoare (hidroxi-indanona, metal-fenol, metoxifenol, furani, alkenone, indanone, fenoli, benzoaldehide, etc.).
Substanţele secundare sunt substanţe nocive care se formează în atmosferă prin interacţiunea unor substanţe primare cu aerul şi se numesc smog. Smogul reduce vizibilitatea şi are o acţiune sufocantă.
Emisiunile poluante de la m.a.s sunt generate de combustibil şi de etanşarea imperfectă a cilindrilor şi a rezervoarelor de combustibil [46]. Noxele generate prin ardere (CO, HC, NOx, particule) se elimină în atmosferă, cca 70%, prin gazele de evacuare şi parţial, cca 10% prin gazele de carter. Hidrocarburile rezultate prin etanşarea imperfectă a camerei de nivel constant şi a rezervorului de benzină ajung direct în atmosferă sub forma de vapori. Cantitatea emisiunilor poluante depinde de natura combustibililor, precum şi de procesul de amestecare şi procesul de ardere.
Creşterea poluării prin emisiile autovehiculelor este determinată de următoarele tendinţe :

- Concentrarea populaţiei în centre urbane mari,
- Creşterea numărului de autovehicule cu m.a.i.,

Normele severe, impuse de legislaţia unor ţări, impun alternative la combustibilul convenţional, prin utilizarea parţială sau integrală a unor clase de combustibili neconvenţionali, cu acţiune poluantă mai redusă.
Creşterea numărului de autoturisme a adus în actualitate utilizarea gazelor petroliere lichefiate ca şi combustibil pentru alimentarea m.a.i.
Gazul Petrolier Lichefiat utilizat la alimentarea autoturismelor este cunoscut sub numele de autogaz. Instalaţiile de GPL utilizează un amestec de propan şi butan în funcţie de anotimp şi temperatura medie din regiunea respectivă astfel încât GPL-ul să se vaporizeze, pentru a nu produce dificultăţi în utilizare.
Amestecul de propan şi butan variază de la ţară la ţară funcţie de schema de rafinare şi de excedentul diverselor componente.
Utilizarea autogazului la motoarele cu ardere internă nu implică modificări constructive deosebite mai ales la motoarele cu aprindere prin scânteie cu carburator. Există fabrici constructoare care livrează echipamente care permit adaptarea automobilelor pentru utilizarea alternativă a combustibililor lichizi şi a celor gazoşi.
Utilizarea GPL ca şi combustibil la m.a.i. prezintă urmatorele avantaje:

- ardere completă,
- emisii poluante reduse,
- eventualele scăpari nu polueaza solul sau apa,
- reducerea nivelului de zgomot,
- creşte economicitatea transportului, atât timp cât preţul gazului este mai redus decât al celorlalţi combustibili lichizi,
- scăderea depunerilor carbogazoase care micşorează tendinţa arderii cu aprinderi secundare,
- depozite mai mici de calamine ce duc la durata de serviciu mai mare a motorului,
- reducerea solicitărilor cuzineţilor şi a lagărelor prin scăderea tendinţei de ardere cu detonaţii;
- reducerea uzurii cilindrului, pistonului şi segmenţilor, fiindcă uleiul nu este dizolvat de combustibilul lichid depus pe pereţi ,
- uleiul nu este alterat de hidrocarburi nearse şi de aditivi pe bază de plumb;

Dezavantajele utilizării combustibililor gazoşi sunt:

- pornire mai deficilă, la rece, a motorului ;
- scăderea puterii motorului cu peste 15 %;
- creşterea regimului termic al motorului, care duce la uzura mai rapidă a supapelor şi a scaunelor de supape